un material de Zsolt Makkai, strategic marketing insider, pentru marketingmanager.ro

Strategiile funcționează când planurile de acțiune sunt detaliate și comunicate. O planificare concretă implică un set clar de opțiuni care definesc exact ceea ce ar trebui făcut și ce nu. Așadar, sunt multe strategii care au de suferit pe partea de implementare, neputând fi puse în aplicare în ciuda eforturilor ample ale celor implicați deoarece nu reprezintă un set de alegeri explicite iar astfel comunicarea devine confuză. Fără o direcție strategică acurată și concisă, orice proces de implementare este sortit eșecului.

Mi-a fost dat să întâlnesc, în multe cazuri, situații când în cadrul companiei a fost prezentată o nouă strategie, sub forma unui raport important. Astfel, se organizează întâlnirile decidenților, angajaților li se comunică să își schimbe comportamentul, sunt reformulate politicile companiei iar bugetele sunt rezervate pentru a sprijini inițiativele potrivite noii strategii. Și totuși nu se întâmplă nimic. Sunt multe cauze posibile însă mă voi opri la două, cel mai frecvent întâlnite: lipsa unui mecanism de decizie și cultura organizațională inflexibilă. 

O greșeală frecventă în procesul de implementare este faptul că mulți manageri ajung să lase amprenta personală să influențeze decizia finală, asumându-și singuri selecția diferitelor inițiative pe care angajații/ consultanții le propun ca parte a procesului de execuție a strategiei. Rezultatul? Decidenții ar trebui să reziste tentației de micromanagement, de a decide ce proiecte funcționează în cadrul firmelor lor. Implementarea unei strategii necesită ca managerii de vârf să proiecteze un sistem intern al companiei care face selecția pentru ei, un mecanism de decizie este benefic în cadrul companiei. În acest fel detașarea emoțională este asigurată.

Un alt motiv pentru care multe eforturi de implementare nu ajung la finalitate, este acela că, de obicei, acestea necesită schimbarea obiceiurilor oamenilor din interiorul organizației, iar obiceiurile din organizații sunt împământenite și persistente. Riscul este și mai mare când oamenii nu sunt conștienți că fac lucrurile într-un mod anume și că ar putea exista modalități diferite de a derula același proces. Identificarea și combaterea obiceiurilor dăunătoare care împiedică executarea strategiei nu este deloc un proces simplu. În funcție de circumstanțe și strategie, există multe moduri de a face față acestora și rareori există o soluție perfectă. Da, e adevărat, toate alternativele au avantaje și dezavantaje, indiferent dacă este vorba despre structura unei organizații, sistemul de stimulare sau procesul de alocare a resurselor. Iar dacă nu este clar comunicat că alternativa propusă este substanțial mai bună, oamenii din organizație vor rezista la schimbare. O cultură organizațională flexibilă asigură inovarea.

Pentru un proces de implementare al strategiei, cu succes, este util să avem o abordare pragmatică, detașată emoțional, mereu consecventă și deschisă la schimbări inovatoare.